Anii…

Au trecut destul de multi ani din viata mea…Am avut o copilărie frumoasa, o adolescenta cu vise si sperante apoi o maturitate cu de toate, bune si rele: realizări, dezamăgiri, temeri, dorințe împlinite, lacrimi si poate prea puține zâmbete. Am făcut greșeli când am luat anumite decizii, am iubit, am fost indiferenta (n-am urat pentru ca n-am fost capabila), m-am năruit de multe ori si tot de atâtea ori m-am ridicat, am iertat (nu știu daca am fost iertata pentru ca probabil si eu am rănit), uneori am fost curajoasa, alteori lasa, am ales depărtarea si am lăsat în urma persoane dragi sufletului meu dar Dumnezeu m-a recompensat împlinindu-mi un vis si dăruindu-mi liniștea de care aveam nevoie.

Poate nu e un bilanț prea fericit dar e viata mea si mi-e draga. Cred ca am învățat multe de la ea. Tot timpul ai câte ceva de învățat din greșeli si de la cei din jur pentru ca în călătoria ta mereu vei întâlni oameni mai frumoși, mai inteligenți, mai plini de înțelepciune, mai blânzi si e important sa-i vezi si sa încerci sa-ti însușești calitățile.

În fiecare etapa a vieții am întâlnit alți oameni. Cu unii am fost la grădinița si la școala, alții mi-au fost colegi de servici, unii au fost doar trecători si alții mi-au fost (încă îmi sunt) adevărați prieteni. De fiecare ma leagă câte ceva: momentele petrecute împreuna, gândurile împărtășite, felul în care m-au făcut uneori sa privesc în interiorul si în jurul meu…Aproape pe toți, aceasta noua era a tehnologiei i-a readus în viata mea si nu pot fi decât fericita pentru ca aproape fiecare chip pe care-l vad înseamnă o amintire si cred ca amintirile sunt singurul bagaj pe care îl purtam cu noi oriunde ne-am duce, asa ca ma simt cu adevărat bogata si recunoscătoare.

Îi mulțumesc vieții pentru toate darurile ei!

Publicitate