Trăim într-o lume care se vrea a fi globalizata din punct de vedere, cultural, economic, legislativ, social dar nu cunoaștem istoria acesteia (nici a propriei natii, în multe cazuri) si atunci cum putem înțelege evenimentele la care suntem martori sau trăitori fara a ști ce le-a putut provoca. Am citit pe undeva (nu mai știu pe unde) ca nu doar persoanele au plăti ale destinului (karmice) pe care trebuie sa le faca la un moment dat ci si tarile si asta m-a dus cu gândul la perioada colonizării.
Imperialismul colonial a fost un proces care s-a desfășurat pe parcursul a 44 de ani (1870-1914) deși eu consider ca este încă în desfășurare doar ca s-au schimbat mecanismele (au evoluat datorita tehnologiei si teoriilor asupra psihologiei maselor?).
Cauzele care au motivat acest proces au fost:
- economice – reducere cheltuielilor de productie datorita mâinii de lucru ieftine si deschiderea catre noi piete de desfacere
- demografice – migratia excesului de populatie aflata în pragul saraciei din tarile imperialiste catre noile teritorii ocupate
- politice – aparitia si cresterea curentului nationalist
- ideologice – credința în presupusa superioritate a rasei albe care justifica ocuparea teritoriilor
Folosindu-se de rivalitățile interne si de superioritatea militara marile Imperii europene au cucerit prin forța mari teritorii din Africa si Asia, pe care fie le-au folosit ca mari plantații pe care le exploatau folosind munca indigenilor, fie ca zone pe care le puteau repopula, fie ca protectorate – teritorii strategice care-si mențineau guvernele proprii dar sub tutela tarii colonizatoare.
Unul dintre cele mai mari imperii colonizatoare a fost Imperiul britanic care si-a început colonizarea la începutul secolului al XVII – lea cu cele 13 colonii ale Americii de Nord, Provinciile Unite ale Canadei si câteva insule din Marea Caraibe precum Jamaica si Barbados. La sfârșitul secolului al XVIII – lea, după expediția lui James Cook, a încorporat Australia si Noua Zeelanda. De asemeni a dezvoltat comerțul cu Asia ocupând Birmania si controlând politic India. Apoi si-a mutat cuceririle în Africa ocupând toata partea orientala a continentului din nord (Egipt) până în sud (Africa de Sud) ajungând astfel sa domine 35 de milioane de km pătrați si sa guverneze asupra a 458 de milioane de persoane.
Imperiul francez a început cu ocuparea teritoriilor care alcătuiesc astăzi Canada, valea râului Mississippi unde au fondat statul Luisiana. Si ei ca si britanicii au dezvoltat comerțul cu Asia prin intermediul Companiei Franceze a Indiei Orientale exercitând o puternica influenta mai întâi în Vietnam apoi în Laos si Cambogia. În Africa obiectivul a fost stăpânirea teritoriilor de la est la vest (Maroc, Tunisia, Africa Occidental Franceza si Africa Ecuatoriala Franceza).
De-a lungul timpului, cele doua mari imperii s-au confruntat pentru menținerea teritoriilor ocupate sau anexarea altora.
Si Germania, Olanda, Belgia, Portugalia si Spania au ocupat teritorii în Oceania, Africa si Asia. Puține tari au ramas în afara puterilor coloniale: cele din America de Sud după câștigarea independentei, Etiopia si Libia în Africa ( a căror independenta a fost asigurata de SUA) Persia si China în Asia. În ce privește China, Imperiul britanic a încercat sa aibă acces la comerțul cu ceai si matase si de aceea a început sa le vândă opiu extras din India provocând în timp multe daune sociale. Acesta a ajuns sa fie consumat în cantități mari de toate paturile sociale si a provocat o puternica criza economica prin scăderea puterii de cumpărare si a scoaterii unei mari cantități de argint din tara. În 1839, guvernul chinez a interzis prin decret consumul de opiu si prin urmare Imperiul britanic a declarat război Chinei, asa numitul „război al opiului” (1839 – 1860) care s-a sfârșit cu victoria britanicilor si cedarea Hong Kongului pentru 150 de ani.
SUA (ca si Japonia) si-a început expansiunea teritoriala ceva mai târziu, la mijlocul secolului al XIX – lea după câștigarea independentei celor 13 provincii, cumpărând teritorii (Luisiana de la Franta în 1803, Florida de la Spania în 1819 si Alaska de la Rusia în 1867), cucerind teritorii prin politica militara expansionista (în urma războiului dintre cele doua tari, Mexic a fost nevoita în 1848 sa cedeze Texas, California, New Mexic, Arizona, Utah si Nevada). De asemeni a cucerit întinse zone ce au aparținut triburilor indiene.
Consecințele colonizării au fost în multe cazuri devastatoare pentru populația autohtona care a trebuit sa renunțe la cultivarea produselor de subzistenta pentru a lucra în condiții de semi – sclavagism pe marile plantații de cafea, cauciuc, cacao, materii necesare puterilor colonizatoare, si în construcția de infrastructura necesara pentru transportul mărfurilor. Creșterea populației a dus si la mari perioade de foamete mai ales din cauza lipsei produselor de baza. În 1876 o mare seceta a provocat moartea a un milion de persoane în India timp în care s-au exportat în Regatul Unit 100 de milioane de kg de orez.
De asemenea s-au creat mari diferente sociale între populația băștinașa si „rasa alba” aceasta din urma beneficiind de diferite privilegii. În plus a început sa se impună cultura franceza si britanica în detrimentul culturii autohtone care în general se transmitea oral si de aceea, mare parte din ea a dispărut în timp. Apoi faptul ca nu s-a ținut cont de diferențele, culturale, religioase si lingvistice dintre diferitele grupuri care locuiau pe aceleași teritorii a dus la lupte între acestea.
Indigenii au fost folosiți într-o perioada precum animalele de circ fiind purtați prin târgurile Europei în cuști în asa numitul spectacol „poporul negru.”
În ultimii ani, si mai ales după mișcarea „Black lives matter”, tari precum Franta, Belgia si Germania au schimbat politica lor cu privire la trecut si la sclavagism recunoscând crimele comise în tarile colonizate. Astfel în 2001 Franta, prin legea Taubira, după numele fostei ministre a Justiţiei Christiane Taubira, recunoștea sclavia și traficul de persoane ca pe niște crime contra umanității. În iunie 2020, Belgia recunoaște si ea violentele si cruzimile exercitate asupra populației din Congo, care a fost exploatata, mutilata si torturata pe plantațiile de cauciuc. Se calculează ca aproximativ 10 milioane de persoane au murit din aceasta cauza. De asemeni, în mai 2021, Germania a recunoscut genocidul asupra populației din Namibia care în urma condițiilor grele de munca s-a revoltat (triburile herero y namaqua) însă a fost învinsa de trupele nemților. Aceștia au executat pe toti bărbații prinși iar femeile si copii au fost trimise în desert ca sa moara de foame si de sete.
Poate ca astăzi nu suportam avalanșa de imigranți ce invadează Europa, poate ca o consideram un atentat la valorile noastre (daca le mai avem), la „puritatea rasei albe”. Poate ca asa si este însă trebuie sa înțelegem ca avem niște datorii de plătit, sau marile puteri au, fie ca ne place fie ca nu. Si sa nu uitam ca în Africa, de-a lungul văii Marelui Rift African ce traversează Etiopia și Kenya, unde au fost descoperite cele mai vechi schelete ale înaintașilor oamenilor de azi, își are originea rasa umană. Rămâne însă cel mai sărac continent deși are aproximativ 30% din toate resursele minerale rămase pe Pământ, si cele mai mari rezerve de metale prețioase, având 40% din toate rezervele de aur, peste 60% a celor de cobalt şi 90% a celor de platină.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.