Un personaj…

Nu mi-a fost dat sa trăiesc într-un singur loc, în viata asta. M-am mutat de câteva ori; am văzut locuri noi si am cunoscut oameni fel de fel. Marea lor majoritate mi-au ramas cunoștințe cu care uneori schimb impresii, unii (putini) adevărați prieteni si câțiva, doar persoane de care nu vreau sa-mi amintesc însă până acum, mărturisesc cu toata sinceritatea, nu am cunoscut un personaj ca cel despre care voi scrie aceste rânduri. Spun personaj pentru ca pare plăsmuirea unui dramaturg, o întruchipare a mândriei si a egocentrismului. Un om pe care mi-as fi dorit sa nu-l cunosc dar destinul ne-a pus fata în fata si cred ca știu si de ce.

Mic de statura, cu fata rotunda si ochi ce te privesc iscoditori din spatele ochelarilor, în general, în timpul liber, se plimba cu mâinile în buzunare pe terasa imensa din fata casei imaginându-si scene si planuri de neimaginat. Pornește de la o supoziție si apoi în mintea sa paranoica regizează un film de care este convins ca este real si încearcă sa impună si celorlalți aceasta convingere. Acuza, judeca, jignește, alunga pe toti din jur, chiar si pe cei mai apropiați. Susține ca-i place singurătatea probabil pentru ca relațiile interumane presupun schimb de opinii, conversații uneori contradictorii si el nu suporta asa ceva . Nimeni nu poate avea o parere diferita de a sa, indiferent de subiect, pentru ca el a terminat facultatea cu zece si e atotștiutor.

La el totul este supradimensionat: mobila din lemn masiv, usi mari, grele de parca ar vrea sa se izoleze de lumea întreaga si un ego pe măsura. Grandoare în obiectele din jur dar sărăcie lucie în lumea lui interioara, Încăpățânat ca un catâr, perfectionist, nu e mulțumit de nimic din ce fac ceilalți. E drept ca muncește pentru familie si aduna, aduna, ca sa nu le lipsească nimic dar cere „supunere” totala. În realitate de ani buni o maltratează psihologic pe femeia care-i sta alături, pentru ca este vulnerabila si învățata sa depindă de el (încep sa cred ca suferă de sindromul Stockholm) dar nu are curajul sa ceara explicații celor pe care-i acuza de orice îi trece prin minte.

O persoana jalnica, pe care as fi vrut sa nu o cunosc niciodată…dar viata ne scoate în cale astfel de oameni poate ca sa înțelegem mai bine anumite situații si sa-i apreciem mai mult pe cei care ne oferă respectul, prietenia si dragostea lor.