Jurnal…

19 ianuarie 2020
Filmul cazul Collini- după o întâmplare reala. Un individ intra într-un birou si trage trei focuri de arma în capul persoanei care se afla acolo, apoi se preda. Îi este desemnat un avocat din oficiu, un tânăr care avea doar trei luni de când era înscris în baroul avocaților iar acesta, deși îl cunoștea foarte bine pe cel care a fost omorât, încearcă sa-l apere cu adevarat pe inculpat. Într-un final descoperă ca Hans Mayer, cel ucis, era un fost criminal de război iar Colini, acuzatul, copilul unuia dintre cei uciși într-un sat din Italia. Desi a depus plângere împotriva lui Mayer în 1968, acesta a fost declarat nevinovat datorita unei legi promulgate de un al fost criminal de război care ajunsese un înalt demnitar în Ministerul Justiției.
Persoane care comit crime si ajunse prin anumite conjuncturi în funcții de conducere, promulga sau ajuta la promulgarea legilor care sa-i scape pe ei de pușcărie…Istoria asta se repeta la nesfârșit.
–––,,–-
Exista oameni care pur si simplu se incita unul pe altul la rău…

13 februarie 2020
Trăiești liniștit, îți faci planuri, îți dorești sa-i vezi pe alții fericiți, petreci cu prietenii si dintr-o data totul se naruie în jurul tau…apare nenorocirea, apoi zilele se fac lungi, fara de sfârșit si aștepți…E chinuitor, obositor, dureros sa aștepți mai ales atunci când știi ca la capătul așteptării poate sta moartea…Apoi, ai atâtea persoane în jurul tau si totuși ești atât de singur…Îti duci durerea în liniște si nu poți pretinde nimănui sa simtă ce simți tu…Nu cu aceeași intensitate. Oamenii fug de tristețe, de chipurile cernite. Le ajung propriile probleme…Si totuși, nu ar trebui sa dam dovada de mai multa compasiune unii pentru alții…?
Draga, iubita…mea sora….!!! Nu știu ce simți acolo unde ești, cât de greu îți este, dar știu ca ești singura însa eu sunt cu sufletu si cu gândul în permanenta alături de tine. Daca ti-as putea transmite în vreun fel asta, poate ca ai găsi în tine destulă forța sa lupți si sa-ti continui viata. Eu te vreu lângă mine. Nu știu daca mai pot suporta o alta despărțire definitiva. Te iubesc! Te rog Maica, iart-o de toate greșelile si nu o lua de lângă noi!!! Mama iartă-ti fiica si ajut-o sa treacă peste aceasta încercare! Doamne ai mila de ea!

16 februarie 2020 –
Duminica si pilda fiului risipitor…Doua persoane diferite: păcătosul si credinciosul…Fiul risipitor este cel ce a ales sa-si traiască viata în desfrâu risipind toate darurile pe care le-a primit la naștere…Departe de dragostea si de povețele tatălui a ajuns sa simtă singurătatea si durerea, apoi mustrările de conștiința l-au întors catre mila celui pe care l-a părăsit cândva. Acesta l-a primit cu bratele deschise. Tatal este Dumnezeu care pe toate le iartă si care se bucura ori de câte ori vreun rătăcit regăsește calea cea dreapta. Fratele mai mare este cel credincios, cel care toată viata o trăiește cu evlavie, îndeplinind poruncile divine. Dar el este doar un practicant. Credința lui nu este atât de profunda pe cât ar trebui. Altfel ar înțelege ca în realitate, toate dovezile de iubire descrise în biblie au fost catre cei păcătoși care s-au reîntors la Dumnezeu.
Nu cred ca am reușit sa redau cu exactitate ceea ce simt. Revin…

27 februarie 2020
Fără existența lui aș fi murit încetul cu încetul dar fiecare clipa petrecuta împreuna îmi picura în suflet viata. Au trecut 12 ani…Te iubesc copile.
Zi fericita, cu multe momente plăcute, multe zâmbete, chiar lacrimi de fericire…Soare, prieteni, familie, si minunea mea de fiecare zi, copilul meu….

29 Februarie 2020

Daca iubești viata si oamenii, poți trece cu vederea toate neplăcerile cauzate de aceștia, sau aproape toate. Până la urma, iertând si mai ales uitând, îți vindeci propriul suflet.

Daca iubești viata si oamenii, faci din fiecare clipa un motiv de bucurie si indiferent  de intensitatea cu care vin necazurile peste tine, înțelegi ca le poți depăși prin credința si iubire.

O cugetare într-o zi mohorâta cu un cer plumburiu si rafale de vânt…

1 Martie 2020

Sărbătoarea noastră unica spunem noi însa nu este chiar asa…In mitologia modernă a bulgarilor mărțișorul ar fi legat de întemeierea primului lor hanat la Dunăre, în anul 681.

Martisor_snowdrop

Nu mai contenesc mesajele, urările. Unele sunt sincere si altele de complezenta…Nu mai contează motivele, important este ca fluxul gândurilor bune se scurge fara oprire. Cum ar fi daca în fiecare zi ne-am face astfel de urări? Am mai avea timp de invidii si răutăți?

Printre toate mesajele, informații despre Coronavirus. Refuz sa le mai citesc. Chiar si încercând sa le ignori tot îți transmit un sentiment de neliniște…Prefer muzica, poeziile despre primăvara si articole de pe bloguri…Am si asa destule gânduri negative.

Bine ca exista Isa. Ea îmi umple casa si viata de veselie. Un clopoțel cu un clinchet permanent. Asta este ea…

22 Martie

Au trecut trei săptămâni si lumea nu mai este aceeași….E cuprinsa de teama, de incertitudine, de durere, si de tăcere…Oamenii tac, natura vorbește…Între timp am fost si m-am întors din România. Am trecut prin clipe  grele îngrijindu-mi sora imobilizata la pat după un accident de mașina si am trecut prin clipe de coșmar crezând ca nu o sa ma mai pot întoarce la băiatul meu…Lumea judeca si condamna dar fiecare situație e diferita. Nu știm noi ce drame se ascund în sufletul fiecăruia…Vom învăța??? Vom fi diferiți? Cred ca după un timp se va așterne uitarea si omenirea îsi va relua răutățile…

Ora 20:00

Vecinii ies la geamuri si bat din palme pentru medici, asistente, politie si toți cei care-si pun viata în pericol în aceste zile pentru a ne asigura noua „deținuților” necesarul si dreptul la viata. O fetita striga din tot sufletul ei mare închis în acel corp micuț: „Viava España! Vivan los médicos! Vivan los vecinos! Încep sa plâng. Trăim aceste clipe? Sunt reale?

28 martie

Societate este prea divizata si de o răutate incredibila! Se crează breșe tot mai mari între diverse categorii sociale care-si arunca venin unii altora (pacienți si cadre medicale, cei din tara si cei din diaspora, creștini si atei, bugetari si angajați în privat). Doar Dumnezeu ne mai poate salva…dar Dumnezeu pentru multi este un necunoscut.

ora 22.46

„Pus-am înaintea dușmanului meu, straja gurii mele, ca un mut ce nu vorbeam si ca un surd ce nu auzeam.” – starea de rugăciune ce te scoate din contextul lumesc. Rugăciune în stare de meditație profunda…

31 martie

Când eşti sărac cârteşti si poate de multe ori cazi în deznădejde, când ești în necaz îți amintești si privești catre cer dar si atunci ai momente când deznădăjduiești, iar când eşti bogat, de cele mai multe ori uiţi ca ai fost cândva sărac sau în necaz, ca sunt oameni care suferă, ca ai nevoie de credința. Poate de cele mai multe ori ne rugam însa în niciuna din aceste circumstanțe, nu mulțumim pentru starea în care ne aflam. Sa nu cârtim, sa nu uitam si sa mulțumim lui Dumnezeu pentru fiecare clipa a vieții noastre!

6 aprilie

Pe aici trece salvarea în fiecare seara cu o muzica de încurajare data la maxim. Mie îmi da un sentiment straniu parca de teama. Ma simt ca într-un film S.F. Noi închiși în case, în spatele geamurilor, așteptând ora 20:00 sa aplaudam sau așteptând, o salvare care se plimba pe străzile orașului. E straniu…Între aceste doua așteptări e liniște. Prea multa liniște!!

Pentru ca aproape toată ziua stam  cu ochii pe ecranul telefonului sau al calculatorului, le-am propus celor din familie un pact: în fiecare seara, când ne întâlnim la masa, vom povesti fiecare despre ceva interesant ce am citit, sau văzut sau ascultat în ziua respectiva. Asa ne îmbogățim cunoștințele unii altora si-i transmitem băiatului câteva din interesele  noastre.

7 aprilie

Ce vom face cu aceasta „nebunie”? Cum ne vom descurca cu ea? Atâta lume infectata!!!

„Sunt zilele de pe urma, draga mamei.” ;tot îmi repeta mama zilnic…Nu cred ca e sfârșitul ci doar începutul unei îndelungi piese de teatru ce se va desfășura în mai multe acte. A fost pusa în scena pentru a ne conștientiza de nimicnicia noastră si în fiecare act pedepsele vor fi tot mai grele. Asa cred…

8 aprilie

Asa stau si pasările în colivii, si animalele în cuști…Ca noi. Avem voie sa mergem după mâncare si sa plimbam câinii. Pe copii nu-i putem plimba. E interzis. Se invoca un motiv greu de contestat: protecția lor. Oare?

10 aprilie

Din toate manifestațiile care au loc în lume la ora actuala chiar daca sunt pașnice si doar revendică niște drepturi, media extrage scenele cele mai violente (care sunt doar cazuri particulare de cele mai multe ori) si ni le prezintă de mai multe ori pe zi. Ce se urmărește cu asta? Nu știu. Dar ne menține într-o constanta stare de agitație si incertitudine. Si ceea ce uimește este ca se publica doar dramaticul evenimentelor fara însa a încerca sa se descopere cauzele reale.

––––––––––

Avem puține ocazii de a face fapte bune. Sa profitam de oportunitățile care ni se oferă si sa mulțumim pentru ele.

Exista oameni disperați. Cât de puține știm si cât de greu ajungem la ei!!!

11 aprilie 2020

Poate nu suntem conștienți dar acțiunile noastre îsi lasa amprenta în viata celor din jur, fie ei prieteni, familie sau colegi. Trăirile, sentimentele, gândurile noastre se întrepătrund fie ca vrem fie ca nu si probabil abia uneori, peste ani înțelegem ca am luat anumite decizii sub influența unor persoane.

Nu pot sa nu ma gândesc la G care deși inteligent, daca iau în considerare doar profesionalismul si înclinațiile catre științele exacte, a trăit o viata din care nu a învățat nimic. Cred ca e dureros sa ajungi la o anumita vârsta si sa-ti simți sufletul plin de venin si încărcat de frustrări, sa înțelegi ca nu ai nimic din ceea ce merita cu adevarat sa ai: nici dragostea adevărata ci doar una interesata, nici respectul celor din jur, nici înțelegere, nici macar apreciere pentru meritele pe care totuși le ai. E si mai dureros sa-i tai de pe lista putinii prieteni care ti-au mai ramas doar pentru ca în anumite privințe, au opinii diferite.

Regretabil este si sa constați ca de-a lungul timpului ai investit puținele sentimente de afecțiune si admirație pe care le aveai,  într-o persoana care s-a dovedit a fi jalnica.

Si judecând acum la rece îmi dau seama ca toată inteligenta lui s-a risipit în discuții fara niciun sens, în scandaluri pe teme sexuale, în discrepante cu unii colegi, în atitudini rigide fata de pacienți, în lipsa de empatie si compasiune, în grosolănie dusa uneori până la extrem. Îi spuneam cinic, si încercam sa-i justific atitudinea spunând ca e doar o persoana care vrea sa-si păstreze verticalitatea si care nu face altceva decât sa-si mascheze adevăratele sentimente dar  până la urma cred ca m-am înșelat. În realitate este exact asa cum l-am descris mai sus.

12 aprilie

Zile pustii…Filme, cuvinte, amintiri, cărți si bloguri…Am adunat multa dezamăgire pe care am exprimat-o apoi într-o forma neplăcuta si destul de dura acolo unde nu trebuia. Cuvântul „turma” a fost detonatorul…

Apoi…Privitul pe geam devine o constanta-n viata noastră. Ma minunez câta vegetație este acum acolo unde înainte se vedea pământul galben…

Grija la cuvinte, totuși!

13 aprilie

„Pericopa smochinului se cade sa fie interpretata nu după regulile dreptății naturale si valorile axiologiei elementare, ci la nivelul propozițiilor duhovnicești alegorice. Da, nedrept este a-i pretinde smochinului (sau oricărui alt arbore fructifer) roade atunci când nu-i vremea recoltei, dar nedreptatea încetează daca realizam ca este în fapt vorba de a fi ori a nu fi de folos lui Dumnezeu, de a răspunde ori ba chemării Sale. Nu de smochin si de smochine se face mențiune în parabola aceasta, ci de om (tot asa si în alte metafore neotestamentare: parca de pasări ori de boi se îngrijește Atotputernicul !): care nu dispune de scuza valabila spre a-L refuza pe Făcătorul sau ori pentru a-I spune: n-am timp sau nu-i acum momentul potrivit.” Nicolae Steinhardt

Iosif, prefigurarea lui Hristos si parabola smochinului. Prima zi din săptămâna mare, o săptămână pe care o voi grava dureros în memorie.

Si nu, nu cred ca lumea va învăța ceva din aceasta lecție. Poate vor fi desteptate puține conștiințe, dar atât. Daca nu ne ajutam acum când aveam cea mai mare nevoie unii de alții, cum o vom face după? „Balul este abia la început …” spunea I.Iancu într-un articol si cred ca are mare dreptate. Până la deșteptarea tuturor conștiințelor, mai este cale lunga.

18 aprilie
Daca în fiecare an am străbate drumul patimilor alături de Iisus, macar cu gândul, cu siguranța atunci când am deschide gura sa vorbim pe cineva de rău, am simți lovitura unei trestii peste fata noastră, atunci când am fi tentați sa judecam pe alții si sa ne mândri, am simți înțepăturile coroanei de spini, atunci când cineva ne-ar cere ajutorul si noi i-am întoarce spatele, am simți greutatea unei cruci…

20 aprilie

Uneori mi se pare ireala aceasta situație. Știu, poate unii ma vor judeca pentru ceea ce spun acum dar cred ca măsurile sunt extreme si abuzive. Cred ca o testare în masa si izolarea acelor persoane infectate si a contactelor acestora, precum si o responsabilizarea a populației ar fi fost mult mai benefica si din punct de vedere economic si social si psihologic. Mai cred ca datele prezentate zi de zi nu sunt reale pentru ca, ma gândesc ca nu la toți cei care mor li se face test pentru coronavirus sau autopsie dar sunt trecuți automat ca fiind pozitivi. Apoi, cel putin aici în Spania, sunt multe persoane care prefera sa ia 70% din salar si sa stea acasă. Prin urmare suna la numărul alocat spunând ca prezintă simptome si intra în medical. Nu vine nimeni sa le faca testare iar urmărirea lor zilnica se face prin telefon, dar sunt înregistrați ca fiind infectați. Apoi, atâtea teorii ale conspirațiilor!!! Vom afla vreodată adevarul?

23 aprilie
Important este ca suntem, ca ne trezim în fiecare dimineața si chiar daca ni se pare ca trăim într-o alta lume, ireala trebuie sa credem ca într-o zi ne vom putea continua viețile de acolo de unde le-am lăsat, poate cu câteva modificări necesare. O zi minunata sa aveți!

29 Aprilie

Azi trăiesc în trecut…Mi-am amintit de vinul cu pelin, de friptura frageda din carne de miel, de zâmbetul mamei, de ziua ei…Da, ar fi împlinit ani, si chiar daca sunt conștienta ca-n ultimul timp aceștia îi erau povara, tot mi-as fi dorit sa-i mai pot spune încă o data „La multi ani!”.

Mi-am amintit de visele tatei în ultimul sau an din viata: corul de îngeri, chipul Maicii Domnului, lacrimile lui Dumnezeu si acea întrebare: „Va uitați la mine, ma vedeți, si tot nu credeți?” A fost tata un om profund credincios? Nu știu dar acum înțeleg ca pe măsura ce trec anii încercam sa ne pregătim pentru final si cautam argumente care sa ne demonstreze ca acest final nu este aici…

Mi-am amintit de plimbările mele pe malul Prutului si de urmele pașilor mei pe fâșia de pământ care reprezenta granița, de iazul de lângă casa în care am învățat sa pescuiesc…Poate ca uneori, amintirile sunt mai frumoase decât prezentul.

5 gânduri despre „Jurnal…”

  1. Imi aduc aminte de copilarie, mai exact adolescenta, aveam 14 ani si vizitam niste rude care locuiau la Bosia, pe malul Prutului…pe nebagate de seama intr-o plimbare cu sora mea si o verioara, am atins portiunea arata care indica granita de-a lungul raului…am scapat cu bine desi urmele de pasi au fost descoperite dar…am plecat la timp spre Bucuresti.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.