16 Februarie

Bine ar fi daca am putea renunța la orice urmă de orgoliu, de mândrie. Nu avem de demonstrat nimic, nimănui; noi ar trebui sa știm cum suntem iar Dumnezeu ne cunoaște până în străfundul ființei…Cei din jur au nevoie de dragostea, de înțelegerea si de compasiunea noastră si nu de suflete poleite cu aur la suprafață.

6 februarie

Am terminat de citit Hippie de Paulo Coelho, fara prea mult entuziasm,. Probabil daca nu ar fi fost acesta caracteristică a mea de a termina ceea ce încep, as fi renunțat la un moment dat. Autorul spune ca e un roman autobiografic dar în realitate este relatarea unui fragment din viata sa. Am descoperit cu tristețe, un Paulo care nu prea mai are multe de spus. Am ramas cu doua idei la final: „viata mea este ca o camera obscura în care nu pătrunde durerea” si „poate tocmai aceasta-i dragostea adevărata: o întrebare fara răspuns.”
Ma plictisesc în casa. Cred ca felul acesta de a trai, fara limitari temporale, fara planuri pentru a doua zi, fara probleme stringente ce trebuie sa fie rezolvate este anost. E ca si cum ai lua un drog care te deprima. Sa ai timp si sa nu mai știi ce sa faci cu el este frustrant.

11 Ianuarie

Avem în fata paginile albe ale noului an. Depinde de noi daca povestea pe care o vom scrie va fi una de succes sau una pe care ne vom dori sa o uitam după un timp. Așadar, sa ne gândim cu seriozitate la ceea ce ne dorim si sa începem chiar de azi sa facem primii pași caci, fericirea ti-o construiești singur daca știi sa te birui pe tine însuti atunci când sentimente urâte încearcă sa puna stăpânire pe sufletul tau. Trebuie doar sa fii încrezător în dragostea ta pentru ceilalți, în puterea de a ierta si zilele tale vor deveni pline de bucurie!
Fericirea înseamnă liniștea pe care ti-o dăruiești si aceasta vine când nu aștepți nimic în schimbul gesturilor sau faptelor tale, când ești recunoscător pentru ca ai de unde si ce oferi…Ceilalți îți înțeleg sau nu gesturile, te pot judeca pentru fiecare pas dar asta nu trebuie sa conteze. Important este ce simți tu în legătura cu tine, cum te vezi…

8 Ianuarie 2021

Si a fost zi, si s-a făcut noapte si totul a devenit alb asa cum am așteptat neîncrezătoarea, sa se întâmple….

Si lumea a stat o clipa în loc uimita de întâmplare apoi vesela a lăsat copilul din ea sa se manifeste…dar cum a fost luata pe nepregătite, a ieșit asta…:)

Si a lăsat luminile care-i luminează drumul stinse pentru ca albul era suficient dar a aprins luminile care-i luminează sufletul…

Si s-a plimbat prin fata palatului tăcut cu gândul la forfota de altădată….

Si apoi a spus: „acești pomi nu au purtat niciodată pe umeri atâta greutate. Vezi, fiecare are la un moment dat în viată, are o povara de dus.”

Si în cele din urma si-a amintit o dorinta a lui Paulo Coelho:

„Fie ca Dumnezeu sa ne dea un curcubeu pentru fiecare furtuna,

un surâs pentru fiecare lacrima,

o binecuvântare pentru fiecare încercare,

un prieten pentru fiecare moment de singuratate

si un răspuns la fiecare rugăciune.”

Si apoi s-a așternut liniștea…peste lume.

20 decembrie

Sa avem curaj pentru a purta toate poverile vieții, răbdare pentru a ne accepta toate frustrările si a trece peste toate dezamăgirile, înțelepciune pentru a nu repeta mereu aceleași greșeli, si dragoste pentru a dărui din prea plinul inimilor noastre.

Sa pregătim darurile pentru Crăciun: iubire pentru familie, prieteni, oameni care au adus ceva în viata noastră, iertare pentru cei care ne-au rănit, toleranta pentru cei cu opinii diferite, grija si înțelegere pentru copii si bătrâni, respect pentru toți cei ce dăruiesc ceva din puținul lor si celorlalți…

O duminica liniștita, în care sa va opriți o clipa cu gândul la nașterea lui Isus!

18 Decembrie

Ne petrecem viata așteptând sa se întâmple ceva si tot ce se întâmpla este ca viata trece. Niciodată nu înțelegem valoarea momentelor până când acestea nu se transforma în amintiri. De aceea, e bine sa facem ceea ce trebuie sa fie făcut înainte sa se transforme în ceea ce ar fi trebuit sa fie făcut. Si mai bine ar fi daca am avea grija la gândurile noastre când suntem singuri si la cuvintele noastre când suntem în preajma semenilor.

Sa acceptam darurile vieții si binecuvântările lui Dumnezeu si sa fim fericiți, atât cât este posibil în aceasta perioada!

12 Noiembrie…

Sa crești, înseamna sa valorezi totul, chiar si experiențele cele mai dureroase pentru ca îti oferă posibilitatea de a privi viata din unghiuri diferite si poate chiar sa-i deslușești tainele. Tinerețea îti oferă elan si un anumit curaj, dar si o oarecare superficialitate însă pe măsură ce trece timpul, înveți sa fii obiectiv, sa devii mai lucid si chiar dobândești o doza de înțelepciune. Valorezi ceea ce ai si ești recunoscător pentru toate lucrurile bune din viata ta.

9 Noiembrie

Sentimente de neputința legate de Radu. Uneori am senzația ca nu știu cum sau nu pot sa-l ajut. Are un suflet sensibil si bun. De aceea e ușor de șantajat si manipulat. Ce mama nu-si doreste sa-si vada copilul ferit de orice suferinta? Dar este posibil? În plus, ma sperie generatia lor. Maturizata prea devreme, obraznica, agresiva, si necomunicativa. Ma sperie anturajul care l-ar putea schimba definitiv în ceva ce nu este (cred eu). Apoi scoala mi se pare un dezastru. Zboară radiere si avioane prin clasa la ora de matematica (spune el), la limba si literatura trebuie sa deschidă larg ferestrele chiar daca afara e vânt si ploua, trimestrul e pe sfârșite (au dat si o parte din examene) dar ei nu au primit încă manualele…Marea majoritate a colegilor deja fumează. Au doar 13 ani…Telefoanele sunt prietenii lor cei buni, devin interiorizati, închiși ca o cutie cu lacat. Uneori ma descurajez, apoi pun întrebări, verific telefonul, îl urmăresc cu GPS…Ce sunt eu? Mama sau detectiv? Dar este încă un copil cuminte, responsabil, însă mie tot îmi este teama…
Miki plânge. Are nevoie de dragostea soacrei si a cumnatei, are nevoie sa se simta acceptata. Dar dragoste cu forta nu se poate si nu înteleg de unde vine aceasta nevoie imperioasa a noastra de a fi iubiti de toata lumea? Nu ne putem mulțumi doar cu puținul acela de lângă noi?

2 Noiembrie

Fie ca recunoaștem sau nu în fiecare dimineața începe goana după ceva. Oamenii alerga spre servici, scoală,afaceri, se împotmolesc în trafic, înjura, tipa, urăsc, fac planuri de viitor care nu sunt întotdeauna roz, unii stau cuminti în case asteptând ca raul sa treaca, alții neaga existenta lui vehement dat toți uita esențialul…Este o alta pagina din cartea vieții ce ar putea fi scrisa frumos…

Sa fim recunoscători ca începem o nouă zi si facem în asa fel ca la final, sa fie alții multumiti ca azi, ne-au întâlnit!

30 Octombrie

Atâtea contradicții am auzit de la începutul acestei pandemii (sau ce o fi), la nivel mondial încât nu pot sa nu ma întreb unde sunt acei specialisti, acei oameni de stiinta care ar trebui sa ne dea răspunsurile cele mai apropiate de adevăr? Este normal ca atunci când apare o boala nouă, un virus nou în acest caz sa nu știi prea multe la început dar atunci nu ai voie nici sa faci afirmații care nu pot fi argumentate științific. Nu spui: „virusul nu rezista la temperaturi de peste 20º” si apoi te trezești ca la peste 30º, numărul de infectări creste. Nu spui: „masca nu o poarta omul sănătos, masca o poarta omul bolnav” si apoi vii si obligi oamenii, copii sa o poarte peste tot. Nu îl numești „sindrom sever respirator acut coronavirus 2 – SARS-CoV-2)” la 11 februarie 2020 apoi vii si spui ca acest virus este de zece ori mai slab decât gripa si apoi iar îl consideri agresiv…Si se mai mira de neîncrederea oamenilor?!

Un lucru este clar: toate structurile organizatorice începând cu OMS si terminând cu spitalele teritoriale, precum si toate guvernele lumii s-au dovedit a fi depășite de situație…Este asta posibil într-un secol în care tehnologia a ajuns la un asemenea grad de dezvoltare încât se spune ca nu mai putem tine pasul cu ea????…..Este asta posibil într-o epoca în care se presupune ca a crescut nesperat de mult gradul de inteligenta? Atâtea minți luminate nu sunt capabile sa ajungă la un consens si sa găsească cele mai bune metode pentru a opri aceasta pandemie??? Prea multe semne de întrebare…