1 Decembrie

Nu prea înțeleg de ce în ultimul timp iubirea de patrie a fost deseori criticata, considerata fățarnica. Poate pentru unii politicieni, asa o fi având în vedere faptele lor care dovedesc contrariul. Si nu înțeleg de ce suntem atât de autocritici, de ce ne desconsideram atât ca neam. Trăiesc aici, în Spania de ceva timp si am cunoscut persoane de diferite naționalități dar nu am auzit pe niciuna sa fie atât de critica cu propriul popor cum suntem noi. Daca noi nu ne iubim, nu ne respectam, nu ne apreciem valorile si mereu scoatem la suprafața doar urâțenia, ce pretenții putem avea de la alții? Trebuie sa scăpam de acest complex de inferioritate, de aceasta tendința de a fi umili în fata altora. Oricât ar parea de nefiresc, avem destule motive de mândrie, macar si numai pentru faptul ca românii, în marea lor majoritate sunt oameni harnici, pricepuți la toate si isteți.

Si am o întrebare: Va iubiți familia? Daca da, atunci trebuie sa va iubiți si tara pentru ca nu este altceva decât o familie mai mare, si cu tot globalismul pe care vor sa ni-l bage unii pe gât fiecare individ este conștient ca poarta amprenta poporului din care provine.

Sa vedem si ce spun alții mai înțelepți despre iubirea de patrie.

„Omul înainte de neam si-a iubit familia, înainte de lume si-a iubit neamul si patria sa de pământ, fie mare, fie mica, în care părinții sai au trait si i-a îngropat, în care el s-a născut, în care a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc, în care a simțit cea dintâi bucurie si cea dintâi durere de bărbat. Nu cunosc însă nicio seminție, cat de barbara, care sa nu aibă acest simțământ.” M. KOGALNICEANU

„Patriotismul este o dragoste discretă pentru ţară, o disponibilitate de a-ţi da oricând viaţa pentru ea şi de a nu mărturisi acest sentiment. Găsesc că afişarea patriotismului este indecentă. Un om care simte dragostea pentru ţară, un om care este decis ca în interesul ţării să-şi sacrifice propria existenţă nu are să se bată pe piept cu sentimentul acesta.” – Corneliu Coposu

„Copii, ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscolește toate puterile din om și, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i cunoaște și nu-i vor cunoaște. (…) Patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și peste mări, și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, și nu găsim mângâiere decât în restriște și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri“. – Barbu Ștefănescu Delavrancea

„Inimile mari si generoase, sufletele pline de un patriotism cald si înălțător se pot asemăna cu un templu, unde pentru veșnicie trebuie sa ardem candela recunoștinței. De entuziasmul acesta atârna de multe ori fericirea si gloria unui popor.” Traian Demetrescu

De uit vreo ţară, să-mi aduci aminte,
Îi spune Dumnezeu lui Sfântul Petru.
La el o ţară e de-un kilometru
Şi kilometrul – cât un bob de linte

Şi este foarte lesne să îl sară,
Când vine în inspecţii, pe pământ.
O, Doamne, totuşi ai uitat o ţară,
Nu de când eşti, ci numai de când sunt.

Şi Sfântul Petru, ce-a rămas în urmă,
Şi tot presează în ceaslov impresii,
De levănţică, rochia miresii,
Nu ştie ce amar cumplit ne scurmă. – MARIN SORESCU

CELE DIN URMĂ CUVINTE – MIHAI EMINESCU
Sunt ultimul romantic, al țării mele sfinte,
Vă spun la despărțire, doar câteva cuvinte;
Eu am cântat natură, și tei, și flori albastre,
Iubirea țării-am pus-o, in inimile voastre,
Mă duc și las în urmă, o prea frumoasă țară,
Pe care s-o cinstiți, n-o faceți de ocară !
Copii ai sfintei Dacii, feciori de daci și geți,
Cântați în mii de versuri, de barzi și de poeți,
Feciori ai lui Zamolxe, al Geei popor sfânt !
Să nu lăsați străinii să ia acest pământ !
Eu plec pe alt tărâm, să mă-nsoțesc cu zeii,
Voi, pe pământul țării, să vă purtați ca leii !
Luceafăr strălucind în pagini literare,
Asupra voi veghea, cu razele-mi astrale
Pribeag nu voi mai fi, bătut de mii de gânduri,
Doar flori de tei de-asupra-mi, cadea-vor rânduri…rânduri !

RUGA – MARIA LUCA

Tatăl meu ce eşti în ceruri
Drept şi mare Dumnezeu
Ocroteşte Doamne ţara
Unde m-am născut şi eu…

Te rog Tată-ntinde mâna
Peste ţărişoara mea
Şi alungă neputinţa
Ce domneşte-acum în ea…

Lasă milă şi-ndurare
Peste-al meu popor iubit
Şi ne leagă prin Iubirea
Ce Cuvântul ne-a vestit…

Tatăl meu ce eşti în ceruri
Azi mă rog cu umilinţă
Peste ţărişoara mea
Să laşi har şi biruinţă!!!

Publicitate