Nonviolenta sau violenta?

Astăzi a fost Ziua Internaționala a Nonviolentei si Ziua Internaționala pentru eliminarea violentei împotriva femeilor.

Despre aceasta din urma am mai scris: aici https://lamineinsuflet.wordpress.com/2020/11/25/violenta-impotriva-femeilor/ si aici – https://lamineinsuflet.wordpress.com/2021/11/25/nu-abuzului/.

Am scris pentru ca asa cum se deduce si din cele doua articole, o perioada destul de lunga din viata mea am fost si eu victima abuzului fizic, verbal si psihologic. Ani la rând, mi-a fost greu si rușine sa recunosc asta însă timpul si mai ales tot ceea ce acesta a adus nou, a vindecat cumva rănile. Acum pot sa vorbesc despre acea etapa însă ca si cum ar fi fost trăita de altcineva…

Deși toate statele abordează prin legislație si politici (dar în grade diferite) violenta împotriva femeilor si violenta domestica, statisticile arata ca aceste forme de violenta sunt răspândite în întreaga UE și se estimează că afectează 1 din 3 femei. De exemplu în Germania o femeie a fost ucisă la fiecare trei zile în 2019, în Italia crimele împotriva femeilor au reprezentat 50% din numărul total de omucideri iar în Polonia 250.000 de persoane suferă din cauza violenţei de gen în fiecare an, în marea lor majoritate femei (între 400 si 500 de femei sunt ucise anual), după cum informează agenția Agerpres.

Formele de violenta variază de la cea fizica, spirituala, economica, sociala la cea sexuala si mai nou cibernetica care este la fel de răspândita (în 2020, s-a estimat că 1 din 2 femei tinere a fost victimă a violenței cibernetice pe criterii de gen). Toate acestea au repercusiuni asupra copiilor care devin fara sa vrea martorii diferitelor forme de agresivitate pe care si ei le manifesta apoi în relațiile cu prieteni si colegi. Asa se ajunge la bullying si cyberbullying prin care, după o statistica realizata de Organizatia Bullying fara frontiere, sunt omorâți 200.000 de copii si tineri pe an în toata lumea. Si cum sa nu fie asa când trăim într-o epoca a violentei: război, nu doar cel dintre Rusia si Ucraina ci si în alte zone, atentate în scoli, pe strada. În realitate, agresivitatea le este transmisa copiilor ca fiind o forma de viată, prin toate mediile: desene animate, filme, muzica, rețele sociale. Si nu prea mai vad pe nicăieri si reversul, adică oameni care sa militeze pentru pace si buna înțelegere. De ce nu si-au dorit fotbaliștii unor echipe renumite de exemplu ca la campionatul ce se desfășoară în Qatar sa poarte banderole pe care sa scrie pace în loc de steagul curcubeu? De ce nu se mai fac demonstrații de pace precum cele din octombrie 1981 când jumătate de milion de oameni au ieșit în stradă în mai multe orașe din Italia, peste 250.000 de oameni au protestat la Bonn, 250.000 au manifestat la Londra și 100.000 au mărșăluit la Bruxelles sau din iunie 1982, când un milion de oameni au manifestat în New York împotriva armelor nucleare. Oare nu suntem chiar acum în fata unui posibil atac nuclear? De ce nu mai compune nimeni melodii ca cea a lui John Lennon – Happy Xmas, War Is Over sau a lui Bob Dylan – Blowin’ in the Wind?

Sărbătorim zile internaționale, emitem legi pe care nimeni nu le respecta sau nu sunt puse în aplicare, vorbim despre subiect o data sau de doua ori pe an, si în rest stimulam violenta pe toate căile, ignoram strigatul mut a celor care suferă, filmam nepăsători scene șocante, anulam vocile celor care încearcă sa traga un semnal de alarma si minimalizam problema.

Ce le transmitem copiilor nostri, ce le lăsăm moștenire?

Un gând despre „Nonviolenta sau violenta?”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.