Unele gânduri din perioada în care nu am scris…

Îmi asum responsabilitatea pentru tot ce am trait, pentru tot ce trăiesc. Eu am făcut alegerile si întotdeauna am avut mai multe variante. Am pus prea mult preț pe sentimente si prea puțin pe rațiune sau pe intuiție…Cred ca asta e cea mai mare durere: sa fii conștient ca nu poti învinovăți pe nimeni pentru acțiunile tale.
Uneori, aceleași gânduri ni se învăț în cap ca un cerc…
E greu sa întreții focul si sa știi cum sa arzi pentru a nu irosi nimic de la viată…

Sa începem un alt drum, poate ne sperie dar fiecare pas făcut ne poate demonstra cât de rău ar fi fost daca am fi ramas pe loc.

„Tu, cu de la tine putere, nu poti lua hotărâri în privința a ceea ce totuși te privește în chip esențial. Ceea ce-ti dorești este ca celălalt să dispară pur si simplu din lume, fără ca tu să fi contribuit în vreun fel la acest deznodământ fericit.” G. Liiceanu
Adevărat, gândul meu tainic în acei ani de chin, dorința mea cea mai ascunsa si apriga era ca el sa se îndrăgostească, si sa plece. Îmi doream ca prin fericirea sa sa puna punct nefericirii mele. Eu nu aveam suficient curaj…

Mintea umana poate fi si constructiva dar si distructiva în egala măsura. „Avem tendința de a fi persoane robotizate cu mii de gânduri ce par a nu ne da pace.” suntem dezorientați, obosiți, stresați si poate de aceea nu putem fi atenți la ceea ce se întâmpla în jurul nostru; reținem frânturi din realitate, frânturi, de idei, de imagini…

Petrec timp cu familia si ma simt bine, aproape fericita. Aseara am văzut filmul „Liceenii” cu Radu. Nu a fost prea încântat dar am vrut sa vada cum am trait noi adolescenta si ce însemna scoală pe vremea aceea. E o mare diferența între generația mea si a lui însă cred ca-i mai pot transmite încă ceva din credințele noastre. Oricum, ascultându-l pe el, îmi dau seama ca frământările sufletești rămân aceleași indiferent de evoluția (sau involuția?!) societății si avansul tehnologic.

Viata se compune din amintiri, din imagini de neuitat fixate în memoria timpului de un anume sentiment sau un anume gând. Nu știm de ce uneori ne amintim de situații care aparent nu au nicio importanta sau niciun sens. Cine stie, poate ca unul dintre acești guru spirituali apăruți în ultimul timp ca ciupercile după ploaie, ar putea sa le găsească o semnificație aparte.

Interacțiunea cu ceilalți trebuie sa se bazeze întotdeauna pe o comunicare constructiva si nu una distructiva. De aceea este nevoie de flexibilitatea si de intenția de a atenua conflictele, de a le dezamorsa.

Când Iisus i-a spus lui Simon sa mai arunce încă o data mrejele, acesta i-a răspuns cu oarecare aroganta, mânat de orgoliul celui care stie absolut tot legat de ceea ce face dar i-a ascultat totuși cererea: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele.” Poate a vrut sa-i demonstreze lui Iisus ca nu poate sa-l mai învețe nimic legat de pescuit. Însă după ce s-a produs minunea, Simon a căzut în genunchi, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Între prima fraza si cea de a doua, s-a produs transformarea: omul a trecut de la mândrie la smerenie. În același moment s-a cunoscut pe sine si si-a acceptat nimicnicia…”Nu sunt vrednic, Doamne eu.” De ce doar în fata unei minuni sufletul omului cade în genunchi?

Întrebare: Când, în ce etapa a vieții, ați fost nevoiți sa va puneți prima masca?

Publicitate

26 de gânduri despre „Unele gânduri din perioada în care nu am scris…”

      1. Eu cred ca procedezi corect, asta daca ne raportam la societatea in care traim. Totusi, e inteesant de observat care o sa fie reactia copilului cand o sa cresca si o sa-si dea seama ca din diverse motive e nevoit sa poarte diferite masti

        Apreciat de 1 persoană

      2. Are deja 14 ani. Înțelege de ce dar ma doare ca trebuie sa-l învăț sa se autocenzureze. Întotdeauna, adaug ca nu asa ar trebui sa fie. Ca în mod normal ar trebui sa-si poată exprima liber opiniile. Dar când a fost asta cu adevărat posibil?

        Apreciat de 3 persoane

      3. Al meu are cativa ani in plus, eu am rezolvat pb asta in felul meu si anume i-am explicat ca societatea in care traim e una falsa si ca trebuie sa respecte niste cutume. I-am explicat ca nu suntem singuri in univers si a cam inteles in principiu cum suntem manipulati si de ce. Am incercat sa-i explic ce cautam aici pe pamant, atat cat am inteles si m-am priceput.
        Asta a fost calea aleasa de mine, adica am incercat sa-i deschid ochii.
        O seara buna!

        Apreciat de 3 persoane

      4. Totdeauna! Dar nu pentru fiecare ci doar pentru cei care fie au fost invatati de acasa ca „da sa fie da si nu nu” fie au avut stofa de martiri fie ambele!
        Tu esti mama si vrei ca copilului sa-i fie usor aici si e de inteles, dar ușorul de aici poate fi greul de dincolo! Sunt si eu parinte si stiu ca e grea alegere si indiferent ce alegere faci tu, tot el o va face in cele din urma! Pe de alta parte faptul ca ii creștem ca si cum ar fi o alternativa sa-ti pui o masca, face ca lumea sa fie cum este!

        Apreciat de 1 persoană

  1. Uite că eu mă cam regăsesc în cele relatate de tine!
    Am un singur băiat, un nepoțel, acum și o nepoțică! Băiatul mi-a cerut sfaturi, însă tot s-a lovit cu capul de sus. Acum sunt mândră de el, sunt și mamă și prietena lui cu care vorbește orice!
    Cu nepoțelul procedez la fel, nepoțica, are abia 7 zile și abia aștept să o văd!
    E bine că, caută răspunsuri, O să fie bine, vei vedea!
    Seară frumoasă, te îmbrățișez cu drag! 🤗❤️

    Apreciat de 2 persoane

    1. Sa-ti trăiască băiatul si nepoții si sa fiți cu toții sanatosi. Copii iți aduc si neliniști dar si multe, multe bucurii. Cred ca e foarte important sa simtă ca pot avea încredere în noi si ca le suntem aproape în orice împrejurare. Mulțumesc! Si eu te îmbrățișez cu drag!

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ooo, nici nu mai stiu. Probabil la gradinita. 🙂 Asa e, invatam de mici sa ne prefacem, fiindca asta e situatia. E important a nu ajungem sa ne pacalim singuri, cu multele noastre masti. Macar fata de noi sa recunoastem, din cand in cand, cum sta treaba. Asa putem schimba lucrurile care ne fac nefericiti sau macar sa incercam, ceea ce aduce o usurare si o satisfactie in sine.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Frumoase amintiri. Ultimii doi ani de Liceu Sanitar i-am făcut la Suceava. Am participat la doua reuniuni cu LM-stii…:). Asa le spuneam celor de la Liceul Militar. Una din ele pe Ceahlău. Clasa de fete si clasa de băieți. Petrecere…:). Frumoase amintiri.

      Apreciază

  3. Interesanta intrebarea! As fi tentata sa spun ca o masca apare in momentul in care spunem prima minciunica. Daca parintii sunt pe faza, o scot repede si aceasta experienta este posibil sa nu fie uitata, dar daca e inteleasa corect lectia, este foarte bine pentru viitor.
    Intr-un fel mastile sunt o alta exprimare a unor prefacatorii, chiar daca suna putin abrupt.
    Stii care mi se pare momentul de mare tristete? Descoperirea ca au facut mai mult rau decat bine…

    Seara buna iti doresc!

    Apreciat de 2 persoane

  4. Uof, Magda cu întrebările ei răscolitoare.
    Ori Magdi, cu întrebările ei?
    Până la urmă, unde este „Masca”?
    La Magda, ori la Magdi?
    La ambele? O „Mască” peste alta?
    Masca este aici, cu întrebări răscolitoare dar esențiale, sau în „Real life”?
    Unde este „Masca”?
    Mi-ar plăcea să aflu că „Masca” este aici.
    Magda reală nepurtând vreo mască.
    Atunci să vezi întrebări și mai interesante! 😝
    Semnat:
    The Joker.
    Lăsând gluma deoparte, atât cât se poate căci Viața este o Glumă tragică, mereu fără Happy-End, pentru un răspuns cât de cât mai serios, ar trebui să știm despre „Măști”.
    Cum spuneam, comentând la celelalte „10 Întrebări” ale tale, că relațiile sunt ca un magazin de rochii. Toate culorile, modelele, măsurile.
    Cam la fel și cu măștile.
    Cam la fel cu Viața.
    Cu tot.
    În mare, dar pe scurt (😆) „Măștile” ar fi disponibile în două arome:
    Cele Bune și cele Rele.
    Bune: Minciunile albe: „Ce bine arăți, nu s-ar zice că ești / ai fost bolnav”… „Dar nu te-ai îngrășat deloc”… ori eternul „Vai, dar nu te-ai schimbat deloc, ba parcă ai întinerit”… „Totul va fi Bine”… șamd.
    Rele: Tot restul.
    Machiajul. Moda vestimentară. Artele. Romanele. Muzica. Filmele. Politica!!!
    Totul este despre „Măști”. Cu măști.
    Iluzia Fericirii. A Bunăstării. A Succesului vremelnic și iluzoriu. A Puterii. A Controlului.
    Rareori poți vedea o ființă umană nepurtând o mască. Iar asta, cel mai des, se întâmplă într-o suferință individuală ori colectivă.
    Copiii până la 3-4 ani nu știu de treaba cu Viața ca o Mască.
    Poate de aceea cei mai mulți adulți, nu toți desigur, iubesc copiii. Până și un bebeluș austriac pe nume Adolf probabil a fost iubit, oarecum.
    Poate de aceea iubim și animalele.
    Animalele și copiii, dovezile incomode ale pierderii inocenței oamenilor.
    Cum am ajuns aici?!
    Cum de am ajuns atât de departe?
    Masca, ca mijloc de apărare, ar mai fi acceptabilă, dar de prea multe ori este malignă.
    Desigur, măștile sunt prezente peste tot în lumea vie, în floră și faună, prin culori, forme, tactici.
    Cea mai rea mască este însă cea a Cameleonului Uman.
    Ca să înțelegi adâncimea hăului, trebuie să fi căzut în plasa unui Narcisist.
    Măștile Bune sunt esența comuniunii vieții pe Pământ.
    Măștile Rele sunt sfârșitul ei.
    Ipocrizia malignă globală, mergând cu pași repezi înspre sfârșitul Condiției Umane, printr-o pandemie accelerând continuu a Idiocrației.
    Totul este despre cum folosim măștile.
    Exact cum am face cu o cărămidă.
    Construind, ori zdrobind.
    Am citit recent o carte interesantă despre acest subiect.
    „The End of Human Condition” scrisă de un australian, profesor de biologie. Disponibilă pe net gratis în format PDF.
    Iar, ca să nu rămân dator cu un răspuns, așa cum ai rămas tu datoare cu zece:
    Nu am purtat vreo mască rea vreodată.
    Iar asta m-a costat scump. Prea scump.
    M-a costat tot.
    Un cerc vicios. Fără mască, nu răzbești.
    Iar nimeni nu iubește un clown cu dâre de lacrimi brăzdându-i fardul alb.
    Joker.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Am sa-ti răspund la acest comentariu pentru care-ti mulțumesc si sper cât de curând si la cele zece întrebări (e doar lipsa de timp, nimic altceva). Aici sunt si cu masca si fara masca. Masca buna atât la Magda cât si la Magdi dar total lipsita de masca la tot ceea ce scriu. Sunt eu cea adevărata (cel puțin asa cred). Nu am motive sa-mi ascund gândurile. În viata reala e altceva. De multe ori îmi pun o masca dar mai ales din dorința de a nu-i râni pe cei din jur, de nu fi eu pricina vreunei suferințe. Nu recomand asta nimănui pentru ca e o ardere continua care nu te lasa sa trăiești asa cum ai vrea, nu te lasa sa fii…Voi cauta cartea. Mulțumesc pentru gândul tau complet si interesant.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.