Un gând…

Uneori, când totul se face țandări, viata capata sens. Pe toti suferința îi schimba: pe unii îi duce la credința si experiența durerii îi luminează, îi face sa vada lumea din alta perspectiva, pe alții îi duce la depresie si deznădejde. Nu toti știu (sau nu vor sa stie) ca exista o Maica, care ne asculta plânsul si ne strânge la pieptul Sau indiferent de greșelile pe care le-am făcut. Ar trebuie sa ne amintim mai des de copilărie de momentele în care mama ne sufla peste rani, ne ștergea lacrimile si ne săruta blajin pe frunte chiar daca făcusem o mulțime de năzbâtii până atunci ca sa înțelegem ca nu exista alt suflet care sa ierte mai mult. Precum mama, Maica Domnului toate ni le iartă, toate ni le îngăduie si în toate ne ajuta daca o chemam în ajutor cu evlavie si credința. Eu am avut în viată, momente de disperare în care rugăciunea spusa cu lacrimi m-a salvat. Sa ne rugam așadar cu inima smerita si peste toate vom trece!