Fiul risipitor…

„O, ce mare bucurie

Sus în ceruri o sa fie,

Atunci când un pacatos,

Se întoarce la Hristos!”

Nu celor credincioși se adresa Iisus în predicile sale, ci mai ales celor pacatosi, celor care aveau nevoie sa găsească o cale catre iubire si iertare. Si de aceasta data, El sta în fata vameșilor si a fariseilor si le vorbește în parabole, în cuvinte simple pentru ca înțelesul acestora sa le pătrundă în suflet si sa le lumineze mintea. Începe cu o pilda ușoara cu care sa se identifice fiecare dintre ei spunând: „Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte? Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.”

Apoi continua cu femeia care avea zece drahme si pierde una pe care o cauta si găsind-o se bucura cu toate prietenele si vecinele sale si în sfârșit, le spune pilda unui OM care avea doi fii: binele si râul, credința si păcatul, conștiinciozitate si iresponsabilitate, justiție si nedreptate, puritate si păcat. Este despre un tata incredibil de bun si de înțelept care ne da lecții despre cum sa ne educam copii: nu-l cearta pe fiul cel risipitor atunci când acesta își cere partea din avere ca sa plece în lume, conștient fiind ca orice urma de împotrivire ar putea sa duca la pierderea definitiva a fiului ci îl lasa sa descopere singur ca toate plăcerile acestei lumi sunt deșertăciune si ca până la urma, fericirea si liniștea le găsești acolo unde simți adevărata dragoste si unde în orice moment găsești sprijin si ajutor. Deși își dorește nepus sa-l vada iar, nu merge sa-l caute ci îl așteaptă cu răbdare si apoi îi sărbătorește întoarcerea fara sa-i reproșeze nimic pentru ca este un suflet regăsit, salvat caci calea catre casa cu siguranța nu i-a fost ușoara. Drumul de la conștientizarea greșelii si până la recunoașterea vinei si la căința, este fara îndoiala anevoios.

Poate parea ca pe celălalt fiu îl nedreptățește însă acesta s-a bucurat zi de zi de prezenta tatălui si de dragostea si de bunătatea sa. Tot un dar este si acesta chiar daca alcătuit din daruri mai mici nu pare la fel de important.

Toti suntem fii risipitori pentru ca fiecare dintre noi are un moment sau momente în viată când risipește „darurile” primite. Dar nu toti suntem conștienți de greșelile făcute si nu toti găsim calea de întoarcere la Dumnezeu.

5 gânduri despre „Fiul risipitor…”

      1. Bună seara, Magda ! 🙂
        În RĂSPUNSUL dat comentariului tău postat pe
        http://aliosapopovici.wordpress.com/2022/02/21/
        cu referire la cartea ” Furtună în deșert” ,
        ce povestea despre ” lovitura de stat din IRAN din anul 1953 ,sincer , nu am cunoștință de ea ! 😦
        Știu însă sigur că AGRESIUNEA SUA în IRAQ pentru înlăturarea lui SADAM HUEDIN de la putere, a purtat denumirea codificată
        ” FURTUNĂ în DEȘERT” 😦
        iar în 1993 a apărut CARTEA ” Furtună în deșert” pe care o poți CUMPĂRA dacă vei intra pe :
        https://www.printrecarti.ro/18296-laurence-gough-furtuna-in-desert.html
        Mulțumesc pentru vizită și comentariu ! 🙂
        Seară plăcută ! 🙂
        Alioșa .

        Apreciat de 1 persoană

  1. Eu zic că toți suntem în postura fiului risipitor atâta timp cât trăim pe acest pământ și ne atașăm de cele lumești. Ferice de cel care a învățat detașarea, căci el poate spune sincer că a pornit pe drumul de întoarcere acasă. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.