De prin România

Foarte multă munca fizica si răbdare…Îți trebuie multă răbdare și chibzuință ca sa suporti comportamentul unui om necizelat, needucat, puțin betiv si destul de lipsit de inteligenta ( ca sa fiu mai blânda în exprimare). Hm, alegeri greșite…L-am angajat pentru lucrări la casa si am sperat sa fie cinstit, muncitor, serios. Cam înalte așteptări însă de la așa persoana. Asa se întâmpla când nu studiezi bine înainte propunerile care ți se fac.

Și totuși, mai cu nervi, mai cu vorba buna, mai cu 3-4 zile de antibiotic pâna la urma am realizat în mare ce ne-am propus. Ca se putea mai mult si mai bine, este adevarat însa niciodata „socoteala de acasa nu se potrivește cu cea din târg.” De un lucru sunt multumita: ce a făcut a făcut bine.

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Zi de relaxare. O mica excursie spre Arieseni. A avut omul nostru, Dorel o puternica dorinta de a-și vizita vechii clienți (pentru care lucrase cu un an înainte și cu care afirma că s-a înțeles foarte bine), așa ca, mai în glumă, mai în serios, m-a determinat să-i promit că vom merge. Și după o saptamâna de munca, ne-am urcat în mașina închiriată, un Nissan vechi de vreo douăzeci de ani (pentru nevoile noastre a fost foarte buna) și am pornit la drum cu intenția de a ne opri la Pestera Scarisoara. Dacă tot facem așa o plimbare, măcar sa profităm de situație și să vedem și noi locul în care se adaposteste cel mai mare ghețar subteran din România, ne-am spus.

Abia după ce am pornit am văzut ca destinatia noastra se afla la aproximativ o sută de kilometri ceea ce pe drumurile din tara înseamna cam trei ore de mers cu masina, dar promisiunea e promisiune. Cum însă, sunt o iubitoare a muntelui, mi-a plăcut peisajul, mai puțin curbele ametitoare si ploaia torențială care s-a pornit din senin. Din păcate, pestera Scarisoara era închisă de ceva timp așa ca a trebuit sa ne continuam drumul. După un timp, după ce am trecut printr-un târg de obiecte artizanale, plin de lume și de masini, am ajuns la Arieseni. Noi ne-am oprit acolo iar Dorel al nostru a plecat singur către destinația sa care se afla la înca vreo 30 de km.

Arhiva personala
Arhiva personala
Arhiva personala

Ne-am oprit sa admiram pensiunea unui cunoscut si a apărut o femeie zdravănă, munteanca adevărata, mătușa acestuia care ne-a întâmpinat dornică de vorba invitându-ne la o cafea, un pahar de palinca si un suc natural de zmeura. Nu foarte des întâlnești oameni ospitalieri ca și românii. Am stat cam jumătate de ora la mătușa vorbareata apoi, așa cum am socotit noi timpul, ne-am gândit ca pâna ajunge Dorel la vechii sai clienti, cu cât mai sta în povesti și cu cât mai face la întoarcere, avem timp sa vizitam cascada Vârciorog. Asa ca am pornit la drumetie prin padure.

imagine:www.romanianturism.com

După vreo 2 km suna telefonul. Era omul nostru care, pentru ca nu și-a anunțat vizita sau cine știe din ce alte motive, a găsit poarta încuiată și prin urmare a fost nevoit sa faca cale întoarcere. Ca și noi de altfel. Dezamăgiți, ne-am urcat în mașină și am pornit către casa. Pe drum, am văzut un indicator către Peștera lui Ionele și ca să nu spunem ca a fost o călătorie fără sens, ne-am hotarât sa o vizitam. Aici am avut mai mult noroc. Ușor accesibilă nu este atât de impresionabila precum mă așteptam. Nu este foarte mare și are doar o galerie ce se poate vizita lunga de 60 de metri și înaltă de 32 de metri. Legenda spune ca pe vremuri, aici se ascundea un haiduc ce se numea Ionel.

Arhiva personala

La întoarcere, a început sa se auda un zgomot la roată din față, întâi la curbe și mai încet, apoi tot mai puternic și mai constant. Ne-am gândit că ar putea fi planetara și am hotărât ca a doua zi sa sun persoana de la care inchiriasem masina. Zis si facut. Luni dimineață am pus mâna pe telefon si am sunat. Proprietarul mașinii auzind plângerea mea, a spus ca nu pot fi planetarele deoarece abia le schimbase si ne-a sfatuit sa verificam suruburile de la roti spunând că tocmai înlocuise cauciucurile la o vulcanizare. Spre marea noastra surprindere, acolo era problema. Am fi putut sa ne tot uităm după roata cum o ia înaintea mașinii. Neglijenta, lipsa de responsabilitate? Ce mai puteam spune decât să mulțumim Domnului ca am ajuns întregi acasă. Si, o alta lectie învatata: cu siguranța, data viitoare când ne vom mai urca într-o mașina închiriată, ne vom asigura ca suruburile de la roti sunt strânse bine…

2 gânduri despre „De prin România”

    1. 🙂 Ai intuit bine e doar renumele. Casa e aceeasi dar restaurarea integrala am început-o anul trecut, am continuat anul asta si mai avem ceva la anul. E greu sa strangi bani acum așa ca facem câte puțin si ce putem. Nu ne dorim decât sa fie confortabila fără fite si scumpeturi dar oricât de puțin ar fi tot costa bani. Dacă as mai avea 20 de ani cred ca as învăța cât mai multe din domeniul construcției pentru ca sunt lucruri pe care le-am putea face și noi dacă le-am ști…:). Vecinele sunt neschimbate. Câte un rid în plus pe ici pe colo. În rest, darnice, harnice ca si anul trecut, ospitaliere, pline de povesti si preocupate de alegerile locale…:). Anul acesta nu prea am avut eu timp sa stau cu ele atât cât aș fi vrut. Oricum, mult mai relaxată atitudinea fata de situatia actuala, pe acolo. Tu ai mai fost anul acesta în țara?

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.