Suzi…

Se mutase de curând în scara vecina. O femeie mica, grăsuță, cu parul scurt si ochelari cu rame rotunde. Are si un fiu la fel de grăsuț pe care nu as putea sa-l descriu prea bine pentru ca l-am văzut de foarte puține ori.

Într-o zi Suzi, asa o cheamă pe femeia grăsuță, m-a oprit sa ma întrebe daca știu cine ar trebui sa faca curățenie în garaj. Parea pusa pe cearta însa eu i-am răspuns calm ca vine o firma o data la trei luni si i-am dat numărul de telefon sa sune în cazul în care vrea sa reclame ceva. Imediat s-a liniștit si ca si cum brusc am devenit o persoana de încredere, a început sa-mi povestească…Multe…Mai întâi, despre vecinul din fata ei care în mod sigur are gândaci în casa. I-a văzut ieșind pe sub usa si gândindu-se ca e un mizerabil a făcut fotografii prin geamul ei în bucătăria vecinului pe care mai apoi le-a trimis proprietarului. Apoi, se întreabă de unde are el atâția bani? Vine acasă într-o mașina decapotabila si l-a văzut fiul sau la o terasa cum tot comanda si nu se mai oprea. În mod sigur se ocupa cu trafic de droguri, a concluzionat tot ea.

Eu îmi mai exprimam uimirea uneori printr-un „Vai! Chiar asa?!”. Oricum, nu as fi avut timp sa spun mai multe printre atâtea cuvinte care se rostogoleau cu repeziciune unele după altele.

Apoi ma întreabă iar.

– Dar pe vecinul de la 2A îl cunoști?

– Nu, răspund eu.

-Cum nu? Dar de câți ani locuiești în blocul asta?

-De zece ani.

-De zece ani si nu-l cunoști pe ala care locuiește cu maica-sa si cu sora-sa si de care toată scara se teme??!

– Pai de ce se tem? întreb eu mirata

-Cum de ce? Din casa lor se aud mereu țipete si bufnituri si trântituri, știi tu…zgomote ciudate. În mod sigur le mai „altoiește” pe cele doua.

-Si de ce le este frica celor de pe scara?

-E violent…Dar știi ce? L-am dat în judecata…

-Pentru ca tipa si se aud zgomote ciudate din casa? am întrebat uimita

-Nuuu, pai nu știi ca Duminica au venit pompierii? Si fara sa mai aștepte răspunsul meu, a continuat. Era o mașina parcata lângă poarta garajului ce stătea de mult timp acolo. Parea părăsita, fara stăpân dar era a lui.

-A cui? reușesc eu sa întreb

-A lui, a vecinului de la 2A si a luat foc.

-Vecinul???!!

-Nu femeie. Masina abandonata. A luat foc asa dintr-o data si cum eu stau la etajul unu, tot fumul a intrat la mine în casa. Eu am probleme cu plămânii asa ca a trebuit sa merg la urgenta ca nu mai puteam respira. Știi? Eu sunt pensionata pe caz de boala. Am lucrat câțiva ani în curățenie, apoi am făcut ceva cursuri si am lucrat ca asistenta medicala într-un spital mare. Asa am reușit sa cresc singura trei copii: unul locuiește cu mine, fata e în capitala, iar altul într-un oras mai îndepărtat si e un nesimțit.

În sfârșit…Cei de la urgente s-au autosesizat si au depus plângere asa ca l-au dat în judecata.

-Spitalul?

-Da, spitalul. Ca sa-mi plătească consultația si tratamentul.

-Nu se plătesc din asigurarea de sănătate?

-Ba da, dar e vina lui si trebuie sa-mi plătească daune morale, psihice si fizice. Nu eu am cerut asta ci spitalul. Acum, aștept sa ne întâlnim la proces dar maica-sa nici macar nu ma saluta. De parca as avea eu vreo vina ca are un copil nebun…spune  supărata.

Dar pe vecinul din blocul din fata îl știi?

-Care vecin?

-Unul înalt, frumușel cu un BMW…Auzi? Da tu nu vezi oamenii când mergi pe strada?

-Ba da, dar ma gândesc la ale mele. Ce-i cu el?

-Nici ala nu ma mai saluta.

-Pai cum asa? Doamne, ce oameni! am spus prefăcându-ma surprinsa si afectata.

-Vezi locul asta de parcare pentru persoane cu handicap din fata? Este al meu ca am si pensie de handicap. Ei bine, într-o zi, si-a parcat mașina pe locul meu. Si cum am întrebat în stânga si în dreapta a cui este  dar nimeni nu a știut sa-mi spună, am chemat politia si i-au luat-o. E drept, ca mașina mea era parcata în garaj dar e locul meu …Si…de atunci, nu ma mai saluta…Hei, cine-i asta care a trecut acum, ca n-am mai văzut-o pe aici?

-Nu știu…

-Hmmm….păcat. Acum te las fata draga ca trebuie sa urc la vecina de la trei ca  sa-i spun si ei noutățile.

Si s-a dus…Am ramas câteva minute în mijlocul holului uitându-ma fix în locul în care tocmai a stat. Parea ca am scăpat din mijlocul unui torent si aveam nevoie de putin timp sa-mi revin. Femeia aceasta, ori are un spirit civic exacerbat ori principala ei grija e viata altora, am gândit. Oricum, e genul de persoana pe care ori o aprobi mereu ori o ocolești cu grija, ca de greșit toți greșim si nu e prea indicat sa fie ea prin apropiere când se întâmpla.