O sărbătoare…

bere

O sărbătoare a primăverii aici, în orașul în care trăiesc, sau mai bine zis a berii…Strazi închise, baruri cu porțile larg deschise, cu terase sau câteva mese scoase afara si oferte care te îndeamnă sa tot bei…

Tinerii, se aduna grupuri, grupuri începând de dimineața, adică pe la ora zece (cam asta înseamna dimineața aici). Vârstele cele mai fragede cred ca sunt de 15-16 ani…

Si începe distracția, asa cum o vad ei…Si beau, si beau si iarăși beau pâna spre seara când o parte din ei abia se mai țin pe picioare. Fetele, în fuste extrem de scurte, s-au așezat pe bordura fara sa le intereseze prea mult ce expun…Băieții, elimina berea pe unde apuca: pe la coltul străzii, sau în scări de bloc, cu politia lângă ei privindu-i cu indiferenta…Pe jos, nu ai unde sa pui un picior…De fapt daca ai curajul sa treci prin acel perimetru format din străzile închise circulației, calci pe sticle, mormane de hârtie, pahare de plastic si cine mai știe ce altceva…În aer plutește un miros amețitor de „iarba”…si nu pot reda aici ceea ce-ti aud urechile.  Dupa un timp, gata…Asta a fost toată distracția. Asa înțeleg tinerii sa-si exprime tumultul de sentimente pe care-l ascund în interior. Ce poezie? Ce film? Ce strângeri de mâna, flori si cuvinte frumoase? Si ce știm noi, ăștia mai trecuți, despre distracție,  epoca în care trăim si despre exprimarea sentimentelor? Noi cei care am fost privați atâta timp de libertate, cum putem sa înțelegem manifestarea ei? Fara băutura si „iarba” nu poți dezvălui frumusețea pe care o ascunzi în interior. O privire încețoșată, cuvinte abia perceptibile, un râs isteric fara un motiv anume, o percepție diferita a realității, o nevoie imperioasa de a voma sau de a urina…si cam atât…Aceasta a fost „sărbătoarea”…

 

2 gânduri despre „O sărbătoare…”

  1. Este o tragedie, nu petrecere, și o spun din interior, merg la multe spectacole pe partea de securitate eu, și ce văd acolo este strigător la cer.
    La petrcerile de britanici se lasă urât de tot, se trece prin toate stările posibile.
    Nu vorbesc de România, nu, undeva lângă Valencia.
    Tineretul, o parte din el, trăiește deja iadul, fără să le pese. Ai urzit un text excelent, dureros de adevărat, situaţia asta fiind de moment. O zi liniștită, Magda!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, e trist ce se întâmpla pentru ca de aici se poate contura viitorul omenirii. Am citit cu ceva timp în urma un articol despre societatea suedeza care începe sa se preocupe foarte mult de noua generație care este, după cum spunea în articol, fara perspective,amorala si total lipsita de motivație…O zi minunata sa ai si tu!

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.